Ziua Mondială de prevenire a suicidului

Ziua Mondială de prevenire a suicidului la 10 septembrie este organizată de Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului (IASP). Scopul Zilei este de a sensibiliza că suicidul poate fi prevenit.

Anul 2019 este al doilea an când Ziua Mondială de Prevenție a Suicidului se desfășoară cu îndemnul Să ne unim în efortul de prevenție a suicidului! care se va păstra și pentru Ziua Mondială de Prevenție a Suicidului organizată și în anul 2020.

Acest îndemn a fost ales de către Asociația Internațională de Prevenție a Suicidului pentru a accentua asupra importanței colaborării eficiente în prevenirea sinuciderii la nivel mondial. Având cu toții o contribuție de adus doar împreună vom putea face față provocărilor legate de comportamentul suicidar în societatea contemporană.

Prevenirea suicidului rămâne o provocare universală deoarece, în fiecare an, suicidul se află printre primele 20 de cauze de mortalitate la nivel global la toate vârstele, fiind responsabil pentru peste 800 mii de decese sau o moarte la fiecare 40 secunde prin suicid.

În Republica Moldova au fost înregistrate 489 de cazuri de suicid în anul 2018 față de 5066 în 2017, inclusiv printre copii cu vârstă de 17 ani respectiv 9 și 16 cazuri.

Fiecare viață pierdută reprezintă partenerul, copilul, părintele, prietenul sau colegul cuiva.  Adică la fiecare caz de moarte prin suicid cca 135 de oameni retrăiesc o suferință intensă ori sunt afectați într-un fel. La nivel global 108 mil de oameni anual sunt afectați de comportamentul suicidar – suicidul, ideația suicidară și tentativa de suicid. Se estimează că la fiecare caz de suicid, alte 25 de persoane au o tentativă de suicid și mulți alții au gânduri serioase de suicid.

 Suicidul este rezultatul confluenței factorilor genetici, psihologici, sociali, culturali și a altor factori de risc, care uneori se asociază și cu traume sau pierderi. Cei care își iau propria viață reprezintă un grup heterogen, cu factori cauzali unici, complecși și variați, precedând actul final, care pentru experții prevenției suicidului reprezintă  provocările ce vor putea fi depășite prin adoptarea unei abordări coezive și multilaterale în prevenția suicidului.

 Prevenția suicidului este posibilă și tu însuți reprezinți un om cheie în această prevenție! Fiecare poate face o diferență – ca membru al societății, ca și copil, părinte, prieten, coleg sau vecin. Sunt multe lucruri pe care le poți face în fiecare zi, precum și de Ziua Mondială de Prevenție a Suicidului, pentru a preveni comportamentul suicidar. Poți trage un semnal de alarmă referitor la această problemă, să te educi pe tine și pe alții cu privire la cauzele și semnalele de alarmă ale suicidului, să arăți compasiune și să iți pese de cei care sunt în suferință în comunitatea ta, să pui sub semnul întrebării stigma asociată suicidului, comportamentului suicidar și problemelor de sănătate mintală, să-ți împărtășești propriile experiențe.

 Este nevoie de efort pentru a preveni suicidul. Efectele pozitive ale acestui efort sunt infinite și durabile și pot avea un impact uriaș. Efortul de prevenție îi poate ajuta nu doar pe cei aflați în suferință, ci și pe cei dragi lor, cei cu care intră în legătură, întreaga societate. Trebuie să ne străduim să dezvoltăm activități de prevenție a suicidul bazate pe dovezi, care să ajungă la cei care au nevoie, în toate colțurile lumii.

 Să ne unim este crucial pentru a preveni suicidul. Prevenția suicidului necesită eforturi din partea multora. Este nevoie de prieteni, familie, colegi, membri ai comunității, profesori, lideri religioși, personal din sistemul de sănătate, politicieni și guvern. Prevenția suicidului necesită strategii integrative care îmbină munca individuală, cu cea la nivel de sistem și cea de comunitate. Studiile sugerează că eforturile în prevenția sui­cidului vor fi mult mai eficiente dacă se extind pe mai multe niveluri și înglobează intervenții multiple. Aceasta necesită intervenții la nivel de comunitate și implică reforme sociale și politice, precum și intervenții îndreptate direct spre per­soanele afectate. Pentru a ne atinge țelul comun de prevenție a comportamentului suicidar, trebuie să lucrăm împreună, să colaborăm eficient atât publicul larg, cât și organizațiile, politicienii, membrii comunităților – conjugat și prin abordare coordonată și multidisciplinară.

Toată lumea poate contribui la prevenția suicidului. Comportamentul suicidar este universal, nu cunoaște granițe, deci afectează pe toată lumea. Milioanele de oameni afectați anual de comportamentul suicidar au o înțelegere aparte și o voce unică. Experiențele lor sunt de neprețuit pentru a ajuta la dezvoltarea măsurilor de prevenție și a le oferi suport persoanelor suicidare și celor apropiați lor. Implicarea persoanelor care au experiența sinuciderii în studii, evaluare și intervenție ar trebui să fie inerentă în munca fiecărei organizații care studiază acest fenomen.

Cine este în pericol?

În timp ce legătura dintre suicid și tulburări mentale (în special, tulburările de depresie și consumul de alcool) este bine stabilită în țările cu venituri mari, multe sinucideri se produc impulsiv în momentele de criză cu o defalcare a capacității de a face față tensiunilor de viață, cum ar fi problemele financiare, ruperea relațiilor sau durerea și boala cronică.

În plus, confruntarea cu conflictul, dezastrul, violența, abuzul sau pierderea și  sentimentul de izolare, sunt puternic asociate cu comportamentul suicidar. Ratele de suicid de asemenea sunt ridicate în rândul grupurilor vulnerabile, care se confruntă cu discriminare, precum refugiații și migranții; popoare indigene și prizonieri. Totodată, cel mai puternic factor de risc pentru sinucidere se consideră a fi o tentativă anterioară de suicid.

Prevenirea și controlul. Sinuciderile pot fi prevenite, iar pentru a preveni suicidul și tentativele de suicid există un șir de măsuri care pot fi întreprinse la nivel de populație, sub-populație și individuale. Dintre acestea vom specifica următoarele: reducerea accesului la mijloacele de sinucidere (de exemplu, pesticide, arme de foc, anumite medicamente); raportarea de către mass-media într-un mod responsabil; introducerea politicilor privind reducerea consumului nociv al alcoolului; identificarea precoce, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu tulburări mentale și consum de substanțe, dureri cronice și stres emoțional acut; instruirea lucrătorilor medicali nespecializați în evaluarea și gestionarea comportamentului suicidar; îngrijirea și supravegherea persoanelor care au avut tentative de sinucidere și acordarea de sprijin comunitar.

Stigma și tabu. Stigma, în special în tulburările mentale și suicid, înseamnă că mulți oameni, care se gândesc să-și ia propria viață sau care au încercat sinuciderea, nu caută ajutor și, prin urmare, nu primesc ajutorul de care au nevoie. Prevenirea sinuciderii nu a fost abordată drept problemă majoră de sănătate publică și a tabu-ului în multe societăți, din lipsă de conștientizare a sinuciderii pentru a o discuta în mod deschis. Până în prezent, doar câteva țări au inclus prevenirea sinuciderii printre prioritățile lor de sănătate și doar 38 de țări raportează că au o strategie națională de prevenire a sinuciderii.

Pentru ca țările să progreseze în prevenirea sinuciderii este important să crească gradul de conștientizare a comunității și mai ales spargerea tabu-ului.

 

Răspunsul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS)

          OMS recunoaște că sinuciderea reprezintă o prioritate în domeniul sănătății publice. Primul raport mondial privind suicidul „Prevenirea sinuciderii: un imperativ global”, publicat în 2014, vizează creșterea gradului de conștientizare a semnificației în materie de sănătate publică a tentativelor de suicid și de sinucidere și de prevenire a sinuciderilor ca prioritate pe agenda de sănătate publică la nivel mondial. De asemenea, urmărește să încurajeze și să sprijine țările să dezvolte sau să consolideze strategii cuprinzătoare de prevenire a sinuciderilor într-o abordare multisectorială în materie de sănătate publică.

Suicidul este una dintre condițiile prioritare din Programul de acțiune pentru sănătatea mintală (mhGAP) lansat în 2008, care oferă orientări tehnice bazate pe dovezi pentru a spori furnizarea de servicii și îngrijirea în țări pentru tulburări psihice, neurologice și de consum de substanțe. În Planul de acțiune privind sănătatea mintală a OMS pentru anii 2013-2020, statele membre s-au angajat să depună eforturi pentru atingerea obiectivului global de reducere a ratei de suicid cu 10% până în 2020.

În plus, rata mortalității prin suicid este un indicator al obiectivului 3.4 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă: până în 2030, de a reduce cu o treime mortalitatea prematură din cauza bolilor necomunicabile prin prevenire și tratament și de a promova sănătatea mintală și bunăstarea.

Ia un minut

Ia un minut să vă adresați cuiva din comunitatea dvs. – un membru al familiei, un prieten, un coleg sau chiar un străin – ar putea schimba cursul vieții altuia.

Persoanele care au supraviețuit unei tentative de sinucidere trebuie să ne învețe mult despre modul în care cuvintele și acțiunile altora pot fi importante.

Oamenii sunt adesea reticenți să intervină, din mai multe motive, inclusiv frica de a nu ști ce să spună. Este important să ne amintim, că nu există o formulă specifică. Empatia, compasiunea, îngrijorarea sinceră, cunoașterea resurselor și dorința de a ajuta sunt esențiale pentru prevenirea unei tragedii.

Un alt factor care împiedică persoanele să intervină este îngrijorarea de a înrăutăți situația. Această ezitare este de înțeles, întrucât sinuciderea este o problemă dificil de abordat, însoțită de un mit care sugerează că vorbind despre aceasta poate instiga persoanele vulnerabile să contemple ideea sau să declanșeze actul.

Dovezile sugerează că nu este cazul. Oferta de sprijin și ascultarea sunt mai susceptibile să reducă stresul, spre deosebire de exacerbarea acesteia.

Trebuie să ne uităm la cei care nu fac față. Persoanele aflate în suferință nu caută deseori sfaturi specifice.

Semnele de avertizare ale sinuciderii includ: lipsa de speranță, furie, furie necontrolată, căutare de răzbunare, acțiune nechibzuită sau implicare în activități riscante – aparent fără a gândi, consumul crescut de alcool sau droguri, retragere de la prieteni, familie și societate, anxietate, agitație, insomnie sau somnolență și schimbări de dispoziție dramatice.

Ascultarea cu compasiune, empatie și lipsă de judecată poate ajuta la restabilirea speranței. Putem să ne conectăm cu ei să îi încurajăm să-și spună povestea. Acest mic gest contează mult.

  • Ia un minut pentru a observa ce se întâmplă cu tine, familia ta, prietenii și colegii tăi.
  • Ia un minut să începeți o conversație dacă observați ceva este diferit.
  • Ia un minut pentru a afla ce ajutor este disponibil atât pentru dvs. cât și pentru alții.

You may also like...